O definiție pentru smâcnire
Etimologice
SMÎCNI, smîcnesc, vb. IV. Tranz. (Trans.) A trage (după sine), a smuci, a smulge. (din smîc1, cf. zvîcni)
Intrare: smâcnire
smâcnire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||