O definiție pentru smicuire
Etimologice
SMICUI, smicuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A biciui. (din smîc1)
Intrare: smicuire
smicuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||