O definiție pentru sino-tibetan


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SINO-TIBETÁNE adj. Limbi ~ = familie de limbi vorbite în Asia și cuprinzând două mari ramuri: thai chineză sau thino-siameză (limba chineză și grupul thai) și tibeto-birmană (limbi vorbite în Tibet, Nepal, NE Indiei, E Bangladeshului și în Uniunea Myanmar). Sin. chino-tibetane.

Intrare: sino-tibetan
sino-tibetan adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sino-tibetan
  • sino-tibetanul
  • sino-tibeta
  • sino-tibetana
plural
  • sino-tibetani
  • sino-tibetanii
  • sino-tibetane
  • sino-tibetanele
genitiv-dativ singular
  • sino-tibetan
  • sino-tibetanului
  • sino-tibetane
  • sino-tibetanei
plural
  • sino-tibetani
  • sino-tibetanilor
  • sino-tibetane
  • sino-tibetanelor
vocativ singular
plural