2 definiții pentru sino-tibetan
Enciclopedice
CHINO-TIBETANE adj. Limbi ~ v. sino-tibetane.
SINO-TIBETÁNE adj. Limbi ~ = familie de limbi vorbite în Asia și cuprinzând două mari ramuri: thai chineză sau thino-siameză (limba chineză și grupul thai) și tibeto-birmană (limbi vorbite în Tibet, Nepal, NE Indiei, E Bangladeshului și în Uniunea Myanmar). Sin. chino-tibetane.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: sino-tibetan
sino-tibetan adjectiv
| adjectiv compus | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||