corno signale (cuv. it. [siñale], „corn de semnalizare”; fr. clarion; germ. Signalhorn; engl. duty-bugle), instr. cu ambușură* cu emisie naturală* din sec. 17-19. C., cu un corp de formă conică, acordat (1) în si bemol, emitea sunetele armonice* între 2-7. Utilizat sub forma trompetelor dec semnalizare în cavalerie etc. Sin. cornetta segnale. Sin. goarnă.