O definiție pentru sfrământare
Arhaisme și regionalisme
sfrământa, sfrământ, vb. I refl. (reg.) a se frământa.
Intrare: sfrământare
sfrământare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||