O definiție pentru sforcotire
Arhaisme și regionalisme
sforcoti, pers. 3 sg. sforcotește, vb. IV (reg.; despre lichide, despre alimente etc.) a fierbe cu zgomot.
Intrare: sforcotire
sforcotire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||