O definiție pentru sertisare
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sertisa (-sez, -at), vb. – 1. A monta, a fixa o piatră prețioasă. – 2. A împodobi. Fr. sertir, pornind de la part. prezent sertissant.
Intrare: sertisare
sertisare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |