2 definiții pentru semenire
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
semeni2, semenesc, vb. IV (reg.; despre perete) a unge, a tencui cu pământ.
semeni1, semenesc, vb. IV (reg.; despre șindrilă) a reteza pentru a avea aceeași mărime.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: semenire
semenire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
semenit participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)