2 definiții pentru semenire

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

semeni2, semenesc, vb. IV (reg.; despre perete) a unge, a tencui cu pământ.

semeni1, semenesc, vb. IV (reg.; despre șindrilă) a reteza pentru a avea aceeași mărime.

Intrare: semenire
semenire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semenire
  • semenirea
plural
  • semeniri
  • semenirile
genitiv-dativ singular
  • semeniri
  • semenirii
plural
  • semeniri
  • semenirilor
vocativ singular
plural
semenit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • semenit
  • semenitul
  • semenitu‑
  • semeni
  • semenita
plural
  • semeniți
  • semeniții
  • semenite
  • semenitele
genitiv-dativ singular
  • semenit
  • semenitului
  • semenite
  • semenitei
plural
  • semeniți
  • semeniților
  • semenite
  • semenitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)