2 definiții pentru semenire
Arhaisme și regionalisme
semeni2, semenesc, vb. IV (reg.; despre perete) a unge, a tencui cu pământ.
semeni1, semenesc, vb. IV (reg.; despre șindrilă) a reteza pentru a avea aceeași mărime.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: semenire
semenire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
semenit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)