O definiție pentru secărățire
Arhaisme și regionalisme
secărăți, secărățesc, vb. IV (reg.; despre lanuri de grâu) a curăța, prin tăiere sau prin smulgere, de secara crescută printre firele de grâu; a secări.
Intrare: secărățire
secărățire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||