O definiție pentru scăciuire
Arhaisme și regionalisme
scăciui, scăciuiesc, vb. IV (reg.; despre fân) a scutura cu furca în timpul uscării.
Intrare: scăciuire
scăciuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||