O definiție pentru scârbeluire
Arhaisme și regionalisme
scârbelui, scârbeluiesc, vb. IV refl. (înv.) 1. a se întrista, a se supăra. 2. a se scârbi, a se dezgusta.
Intrare: scârbeluire
scârbeluire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||