4 definiții pentru scurat
Explicative DEX
1) scur, a -á v. tr. (lat. ex-cûrare, d. cûrare, a curăța: vit. scurare, pv. sp. escurar, fr. ecurer. V. curat). Vechĭ. (Ps. Sch. 50, 4). Curăț, purific.
2) scur (mă), a -á v. refl. (d. a cura, lat. ex-côlare, a strecura. V. cur 1, strecor). Olt. Ban. Serbia. Mă scurg: i s’a scurat ochiu. Mă usuc, mă zvîntez: pămîntu se scură de vînt.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
SCURA vb. v. izbăvi, mântui, purifica, răscumpăra, salva.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
scura2, scur, vb. I (reg.) a scurge (un lichid).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: scurat
scurat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
scurare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)