O definiție pentru screburire
Etimologice
SCREBURI, screburesc, vb. IV. Refl. (Var.) A se zgribuli. (cf. zgribuli)
Intrare: screburire
screburire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||