O definiție pentru scoterire
Arhaisme și regionalisme
scoteri, scoteresc, vb. IV refl. (înv.) a se mânia, a se supăra.
Intrare: scoterire
scoterire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||