2 definiții pentru scorțălit
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SCORȚĂLI vb. v. coji, descoji, jupui.
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
scorțăli, scorțălesc, vb. IV (reg.) 1. (despre trunchiurile arborilor) a coji, a jupui. 2. a zgâria. 3. (despre frunze) a fâșâi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: scorțălit
scorțălit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
scorțălire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)