scóif, scoifuri, s.n. (reg.; în expr.) Scoiful capului = țeastă. – Var., cu s- protetic, a lui coif „acoperământ” (Loșonți, 2001); cf. scoifa „a deveni concav”.

scoif, scoifuri, s.m. – (reg.) În expr. scoiful capului = țeastă (Remetea Chioarului). – Var., cu s- protetic, a lui coif (< lat. cofea) „acoperământ” (Loșonți, 2001); cf. scoifa „a deveni concav”.