O definiție pentru scofârcire
Arhaisme și regionalisme
scofârci, scofârcesc, vb. IV (reg.) 1. (despre ouă) a (se) strivi, a (se) terciui. 2. a scuipa des.
Intrare: scofârcire
scofârcire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||