scofârlíe, scofârlii, (scăfârlie), s.f. 1. Țeastă, craniu. 2. Curbătă, cuculbătă. – Din scafă „strachină” (Scriban; DEX); cf. scăfârlie (MDA).

scofârlie, scofârlii, (scăfârlie), s.f. – Țeastă, craniu (în Moisei); curbătă, cuculbătă (ALRRM, 1969). – Din scafă „strachină” (< ngr. skáfi) (Șăineanu, Scriban; DEX); cf. scăfârlie (< scafă) (MDA).

scofârlie, -ii, s.f. – Țeastă, craniu (în Moisei); curbătă, cuculbătă (ALR 1969). – Din scafă (MDA).