O definiție pentru schinciuire


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

schinciuí, schinciuiésc, vb. IV refl. (reg.; despre copii) a plânge înăbușit, întretăiat; a scânci.

Intrare: schinciuire
schinciuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schinciuire
  • schinciuirea
plural
  • schinciuiri
  • schinciuirile
genitiv-dativ singular
  • schinciuiri
  • schinciuirii
plural
  • schinciuiri
  • schinciuirilor
vocativ singular
plural