O definiție pentru schiaunare
Explicative DEX
SCHIAUNA vb. I. v. scheuna.
Intrare: schiaunare
schiaunare substantiv feminin
| substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
scheuna, scheaunverb
- 1. (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete ascuțite și repetate de durere, de bucurie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cîinele se trăsese îndărăt în cotețul lui și scheuna încet. DUMITRIU, N. 162. DLRLC
- A răbdat ce-a răbdat vulpea, a scheunat, s-a repezit chefnind spre ieșire. STANCU, D. 431. DLRLC
- Cînele o urma supus, scheunînd din cînd în cînd, moale. SADOVEANU, B. 211. DLRLC
-
- Poate cînd te-oi privi atît... scheunîndu-te ca un cîine prins, m-oi vindeca de tine! CAMIL PETRESCU, T. II 239. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.