O definiție pentru schiaunare

Explicative DEX

SCHIAUNA vb. I. v. scheuna.

Intrare: schiaunare
schiaunare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • schiaunare
  • schiaunarea
plural
  • schiaunări
  • schiaunările
genitiv-dativ singular
  • schiaunări
  • schiaunării
plural
  • schiaunări
  • schiaunărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scheuna, scheaunverb

  • 1. unipersonal (Despre câini, rar despre alte animale) A scoate sunete ascuțite și repetate de durere, de bucurie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cîinele se trăsese îndărăt în cotețul lui și scheuna încet. DUMITRIU, N. 162. DLRLC
    • format_quote A răbdat ce-a răbdat vulpea, a scheunat, s-a repezit chefnind spre ieșire. STANCU, D. 431. DLRLC
    • format_quote Cînele o urma supus, scheunînd din cînd în cînd, moale. SADOVEANU, B. 211. DLRLC
    • 1.1. figurat familiar (Despre oameni) A se văita. DEX '09 DEX '98
      • format_quote reflexiv Poate cînd te-oi privi atît... scheunîndu-te ca un cîine prins, m-oi vindeca de tine! CAMIL PETRESCU, T. II 239. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.