O definiție pentru scârmocire
Arhaisme și regionalisme
scârmoci, scârmocesc, vb. IV (reg.) 1. a scormoni, a scotoci. 2. (refl.) a se neliniști, a se agita. 3. (refl.) a se răsuci, a se zvârcoli, a se contorsiona, a se încovriga (de durere). 4. (refl.) a se hârjoni. 5. (fig.) a vorbi ce nu trebuie.
Intrare: scârmocire
scârmocire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||