O definiție pentru sbicire


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sbicí (-césc, -ít), vb. refl. – A usca la soare sau la vînt. – Var. zbici. Sb. zbječi se „a se strînge” (Candrea). – Der. sbiceală, s. f. (acțiunea de a usca). Legătura cu sl. suchŭ „uscat” (Cihac, II, 327) este improbabilă.

Intrare: sbicire
sbicire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sbicire
  • sbicirea
plural
  • sbiciri
  • sbicirile
genitiv-dativ singular
  • sbiciri
  • sbicirii
plural
  • sbiciri
  • sbicirilor
vocativ singular
plural