4 definiții pentru sansiu
Etimologice
sansiu (-ii), s. m. – (Maram.) Garoafă. Mag. szegfű (Candrea).
Arhaisme și regionalisme
sansíu, sansii, s.m. (reg.) Garoafă (Dianthus caryophyllus L.): „Fă-mă pană de sansiu” (Calendar, 1980: 74). (Maram.). – Cf. saschiu (Candrea, după DER; MDA).
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
sansiu, sansii, s.m. – (reg.; bot.) Garoafă (Dianthus caryophyllus L.): „Fă-mă pană de sansiu” (Calendar, 1980: 74). (Maram.). – Cf. saschiu (< magh. szászfü) (Candrea, cf. DER; MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sansiu, sansii, s.m. – (bot.) Garoafă (Dianthus caryophyllus L.): „Fă-mă pană de sansiu” (Calendar 1980: 74). Termen atestat exclusiv în Maramureș. – Din magh. szegfü (Candrea cf. DER).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: sansiu
sansiu substantiv masculin
| substantiv masculin (M69) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)