O definiție pentru sacramențuire
Arhaisme și regionalisme
sacramențui, sacramențuiesc, vb. IV (reg.) a înjura (invocând) lucrurile sfinte sau folosind cuvântul „sacrament”.
Intrare: sacramențuire
sacramențuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||