O definiție pentru sărcălire
Arhaisme și regionalisme
sărcăli, pers. 3 sărcălește, vb. IV (reg.; despre coțofene) a scoate strigătul caracteristic speciei; a sărcui.
Intrare: sărcălire
sărcălire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||