4 definiții pentru răgăduit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂGĂDUI, răgăduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lua un obiect la întîmplare, a apuca ce se nimerește. – Magh. ragadni.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂGĂDUI vb. v. acumula, aduna, agonisi, apuca, economisi, face, întâmpla, nimeri, răcni, răsti, striga, strânge, țipa, urla, zbiera.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

răgădui1, răgăduiesc, vb. IV (reg.) 1. a apuca, a (se) agăța; a agonisi. 2. a sări la cineva, a năvăli.

răgădui2, răgăduiesc, vb. IV (reg.) 1. a păsui, a amâna. 2. a poposi undeva după un drum lung.

Intrare: răgăduit
răgăduit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răgăduit
  • răgăduitul
  • răgăduitu‑
  • răgădui
  • răgăduita
plural
  • răgăduiți
  • răgăduiții
  • răgăduite
  • răgăduitele
genitiv-dativ singular
  • răgăduit
  • răgăduitului
  • răgăduite
  • răgăduitei
plural
  • răgăduiți
  • răgăduiților
  • răgăduite
  • răgăduitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răgădui, răgăduiescverb

  • 1. regional A lua un obiect (dintre mai multe) la întâmplare, a apuca ce se nimerește. DLRLC
    • format_quote A început să înjure, să răcnească, să dea într-unul și într-altul cu ce răgăduia. I. CR. III 172. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.