O definiție pentru răfuire
Explicative DEX
răfuire sf [At: URICARIUL, VII, 111 / Pl: ~ri / E: răfui1] (Înv) 1-4 Răfuială (1-4).
Intrare: răfuire
răfuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||