răcaș sn [At: PAȘCA, GL. / V: rac~, roc~ / Pl: ~uri / E: mg rakás] 1 (Reg) Grămadă de trunchiuri de copaci. 2 Tason. 3 (Reg; îlav) Cu ~u Cu grămada. 4 (Buc) Un fel de jilip pe care sunt lăsate să alunece la vale lemne de foc. 5 (Reg) Proptea făcută din scânduri așezate cruciș, care se pune la capătul stivelor de lemne ca să nu se dărâme. 6 (Trs; Mar) Lucruri depozitate în dezordine. 7 (Mar; Trs) Grup (mare) de oameni.

racaș sn vz răcaș

rocaș sn vz răcaș

răcaș, răcașuri, s.n. (reg.) 1. grămadă, tason. 2. jilip pe care alunecă lemnele. 3. proptea de scânduri.

răcáș, s.n. (reg.) 1. Grămadă de trunchiuri de copaci, în pădure. 2. Locul de la gura ulucului unde se adună butucii corhăniți; tason. ■ Atestat și în Maram. din dreapta Tisei, cu sensul de „grămadă”. – Din magh. rakás „stivă, gramadă” (MDA).

răcaș, s.n. – (reg.) Grămadă de trunchiuri de copaci, în pădure (ALR, 1956: 619). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei, cu sensul de „grămadă” (DRT). – Din magh. rakás „stivă, gramadă” (MDA).

răcaș, s.n. – Grămadă de trunchiuri de copaci, în pădure (ALR 1956: 619). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei cu sensul de „grămadă” (DRT). – Din magh. rakás „stivă, gramadă” (MDA).