rântuná, (răntuna), v.t. (reg.) A răsturna, a rostogoli. ■ (în expr.) De-a rântuna = de-a rostogolul: „Mireasă, cununa ta / Cum ți-oi da de-a rântuna / Prin grădină la mă-ta” (Viman, 1989: 341). – Din re-înturna (Scriban); cf. înturna (MDA).

rântuna, (răntuna), vb. tranz. – (reg.) A răsturna, a rostogoli. În expr. de-a rântuna = de-a rostogolul: „Mireasă, cununa ta / Cum ți-oi da de-a rântuna / Prin grădină la mă-ta” (Viman, 1989: 341). – Din re-înturna (Scriban); cf. înturna (MDA).

rântuna, vb. tranz. – A răsturna, a rostogoli. În expr. de-a rântuna = de-a rostogolul: „Mireasă, cununa ta / Cum ți-oi da de-a rântuna / Prin grădină la mă-ta” (Viman 1989: 341). – Cf. înturna.