O definiție pentru rupturire
Explicative DEX
rupturire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: rupturi] 1 Rupere (1) în bucăți. 2 (Reg) Pronunțare (greoaie) a vorbelor. 3 (Reg) Tivire a pânzei.
Intrare: rupturire
rupturire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||