rumấn, rumâni, s.m. (pop.) Român: „Feciorașii de rumân / Să împing de nu rămân” (Papahagi, 1925: 168). ■ Maramureșenii pronunță rumân, Rumânia. (Sec. XV). – Lat. romanus (Pușcariu, după DER; Șăineanu, Scriban, DEX). ■ „Fonetic, forma rumân este corectă; în timp ce român se datorează analogiei cu roman” (DER).