O definiție pentru ruje
Etimologice
ruje (-ji), s. f. – 1. Trandafir. – 2. Rosăcică (Rhodiola rosea). – 3. Măceș (Rosa canina). – 4. Nume de flori mai mult sau mai puțin asemănătoare cu trandafirul: Paeonia, Aster amellus, Papaver Rhoeas, Helianthemum etc. – 5. Fard. – Var. 1 ruj (înv.) rujă. Bg., sb. ruža (Miklosich, Fremdw., 123; Tiktin; Conev 45), din it. rosa, cf. roză; în Trans., și prin mag. ruzsa (Gáldi, Dict., 155). – Der. rujan, adj. (roșiatic, roșcovan); rujalină, s. f. (nalbă); rujioară, s. f. (bujor); rujnică (var. rujnicea), s. f. (filimică, Calendula officinalis); rujincin, s. m. (coacăz); rujincină, s. f. (coacăză).
Intrare: ruje
ruje substantiv feminin
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |