O definiție pentru ruje

Etimologice

ruje (-ji), s. f.1. Trandafir. – 2. Rosăcică (Rhodiola rosea). – 3. Măceș (Rosa canina). – 4. Nume de flori mai mult sau mai puțin asemănătoare cu trandafirul: Paeonia, Aster amellus, Papaver Rhoeas, Helianthemum etc. – 5. Fard. – Var. 1 ruj (înv.) rujă. Bg., sb. ruža (Miklosich, Fremdw., 123; Tiktin; Conev 45), din it. rosa, cf. roză; în Trans., și prin mag. ruzsa (Gáldi, Dict., 155). – Der. rujan, adj. (roșiatic, roșcovan); rujalină, s. f. (nalbă); rujioară, s. f. (bujor); rujnică (var. rujnicea), s. f. (filimică, Calendula officinalis); rujincin, s. m. (coacăz); rujincină, s. f. (coacăză).

Intrare: ruje
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ruje
  • rujea
plural
  • ruji
  • rujile
genitiv-dativ singular
  • ruji
  • rujii
plural
  • ruji
  • rujilor
vocativ singular
plural