rostéi, rosteie, (roștei), s.n. (reg.) 1. Grapă; îngrăditură care se pune la gura pârâului ca să oprească lemnele pe care le aduce apa spre moară. 2. Gratie, zăbrea. – Din magh. rostély „grătar” (DEX, MDA), slov. roštelj (Cihac, după DER).

rostei, rosteie, (roștei), s.n. – (reg.) 1. Grapă; îngrăditură care se pune la gura pârâului ca să oprească crengile, lemnele pe care le aduce apa spre moară (Felecan, 1983). 2. Gratie, zăbrea (Papahagi, 1925). – Din magh. rostély „grătar” (Cihac, cf. DER; DEX, MDA), slov. roštelj (Cihac, cf. DER).

rostei, rosteie, (roștei), s.n. – 1. Grapă; îngrăditură care se pune la gura pârâului ca să oprească crengile, lemnele pe care le aduce apa spre moară (Felecan 1983). 2. Gratie, zăbrea (Papahagi 1925). – Din magh. rostély „grătar”, slov. roštelj (Cihac cf. DER).