2 definiții pentru rist

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

RIST s. n. Căpută (2.) ◊ (Mai ales în expr.) A trage (în minge), a șuta, a lovi (mingea) etc. cu ristul. (cf. germ. Rist = partea de deasupra labei piciorului < v. germ. de sus *rist < *wrist; cf. engl. wrist = încheietura mâinii < germanic. *wrihsti- < indoeurop. *urikst- = centru de rotație < din răd. *uer- = a învârti, a azvârli) [et. WDW]

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

RIST, Charles (1874-1955), economist francez. Prof. univ. la Montpellier și Paris. Viceguvernator al Băncii Franței (1926-1929). Consilier tehnic la Băncii Naționale a României. Partizan al economiei liberale („Istoria doctrinelor economice de la fiziocrați până în zilele noastre”, „Finanțele de război ale Germaniei”, „Raport asupra finanțelor publice ale României”, „Studiu asupra câtorva probleme economice și monetare”). M. de onoare al Acad. Române (1931).

Intrare: rist
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rist
  • ristul
  • ristu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • rist
  • ristului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)