2 definiții pentru reînsămânța
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
reînsămânța vt [At: SCÎNTEIA, 1970, nr. 8445 / Pzi: ~țez / E: re1- + însămânța] A însămânța din nou.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
a reînsămânța vb., ind. prez. 1 sg. reînsămânțez; conj. prez. 3 sg. și pl. reînsămânțeze
- sursa: DOR (2008)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: reînsămânța
| verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)