O definiție pentru rezonator (adj.)
Explicative DEX
REZONATOR, -OARE I. adj. 1. care face să sune. ♦ organ ~ = organ în formă de pungă, sub coardele vocale superioare la maimuțele antropoide și la animale rumegătoare, care amplifică sunetele emise de acestea. 2. (fig.) care oferă o imagine amplificată a realității. II. s. n. 1. sistem fizic, corp etc. capabil să amplifice oscilații prin rezonanță. ◊ dispozitiv care indică existența fenomenului de rezonanță. 2. parte a cavității bucale sau nazale care participă la emiterea sunetelor. (< fr. résonateur)
Intrare: rezonator (adj.)
rezonator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
rezonator, rezonatoareadjectiv
- 1. Care face să sune. MDN '00
- 1.1. Organ rezonator = organ în formă de pungă, sub coardele vocale superioare la maimuțele antropoide și la animale rumegătoare, care amplifică sunetele emise de acestea. MDN '00
-
- 2. Care oferă o imagine amplificată a realității. MDN '00
etimologie:
- résonateur MDN '00