REZIDENT, -Ă, rezidenți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2. Adj., s. m. și f. (Cetățean) stabilit în altă țară decât cea de origine. – Din fr. résident, lat. residens, -ntis, germ. Resident.

rezident, ~ă [At: N. COSTIN, LET², II, 92 / V: ~zed~, răzăd~ / Pl: ~nți, ~e / E: lat residens, ger Resident, fr résident] 1 sm (Îs) Ministru ~ Reprezentant diplomatic, inferior în grad unui ministru plenipotențiar sau unui ambasador. 2 a (D. cetățenii unui stat stabiliți în alt stat) Care își au domiciliul în... 3-4 smf, a (Șîs medic ~) (Medic) care efectuează un stagiu de specializare superioară într-un anumit domeniu medical.

REZIDENT, -Ă I. s. m. 1. reprezentant diplomatic inferior ca rang ministrului plenipotențiar sau ambasadorului. ◊ (în trecut) reprezentant al guvernului central într-o țară colonială sau sub protectorat. 2. persoană stabilită temporar în alt loc decât țara al cărei cetățean este. II. adj. (despre cetățeni stabiliți în alt stat) care locuiește în... III. s. m. f. absolvent medicinist care își perfecționează practica în spital. (< fr. résident, lat. residens, germ. Resident)

rezident, -ă s. m. f. (înv. medical) Absolvent medicinist care își perfecționează practica în spital ◊ „La încheierea fiecărei etape, rezidentul va susține un examen.” R.l. 5 X 95 p. 5. ◊ „Cunoștințele necesare studentului în medicină și rezidentului în obstetrică și ginecologie.” R.l. 1 V 96 p. 5 (din fr. résident; DEX, DN3 – alte sensuri)

REZIDENT¹ ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre cetățeni ai unui stat) Care locuiește într-un stat străin. /<fr. résident, lat. residens, ~ntis, germ. Resident

rezident adj. m., s. m., pl. rezidenți; adj. f., s. f. rezidentă, pl. rezidente

!rezident adj. m., s. m., pl. rezidenți; adj. f., s. f. rezidentă, pl. rezidente