2 definiții pentru retăcut

Explicative DEX

retăcea vt [At: MUREȘANU, P. 55/5 / V: ~tace / Pzi: retac / E: re- + tăcea cf ger verschweigen] (Înv) A trece sub tăcere Si: a ascunde (5), a tăinui.

Sinonime

RETĂCEA vb. v. ascunde, masca, tăinui.

Intrare: retăcut
retăcut participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • retăcut
  • retăcutul
  • retăcutu‑
  • retăcu
  • retăcuta
plural
  • retăcuți
  • retăcuții
  • retăcute
  • retăcutele
genitiv-dativ singular
  • retăcut
  • retăcutului
  • retăcute
  • retăcutei
plural
  • retăcuți
  • retăcuților
  • retăcute
  • retăcutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)