2 definiții pentru repetuit
Explicative DEX
repetuit, ~ă a [At: AR (1829), 2081/40 / Pl: ~iți, ~e / E: repetui] (Înv) 1-2 Repetat (1-2).
Arhaisme și regionalisme
repetui, repetuiesc, vb. IV (înv.) a repeta, a face exerciții de reținere a unui text; a avea loc din nou.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: repetuit
repetuit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)