2 definiții pentru repetuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
repetuire sf [At: L. ROM. 1959, nr. 2, 38 / Pl: ~ri / E: repetui] (Înv) Repetare (1).
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
repetui, repetuiesc, vb. IV (înv.) a repeta, a face exerciții de reținere a unui text; a avea loc din nou.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: repetuire
repetuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||