O definiție pentru reordona (porunci)

Ortografice DOOM

+reordona1 (a ~) (a porunci din nou) (desp. re-or-) vb., ind. prez. 1 sg. reordon, 3 reordo; conj. prez. 1 sg. să reordon, 3 să reordone

Intrare: reordona (porunci)
reordona2 (1 -n) verb grupa I conjugarea I
  • silabație: re-or- info
verb (VT1)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reordona
  • reordonare
  • reordonat
  • reordonatu‑
  • reordonând
  • reordonându‑
singular plural
  • reordo
  • reordonați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reordon
(să)
  • reordon
  • reordonam
  • reordonai
  • reordonasem
a II-a (tu)
  • reordoni
(să)
  • reordoni
  • reordonai
  • reordonași
  • reordonaseși
a III-a (el, ea)
  • reordo
(să)
  • reordone
  • reordona
  • reordonă
  • reordonase
plural I (noi)
  • reordonăm
(să)
  • reordonăm
  • reordonam
  • reordonarăm
  • reordonaserăm
  • reordonasem
a II-a (voi)
  • reordonați
(să)
  • reordonați
  • reordonați
  • reordonarăți
  • reordonaserăți
  • reordonaseți
a III-a (ei, ele)
  • reordo
(să)
  • reordone
  • reordonau
  • reordona
  • reordonaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)