2 definiții pentru reieptare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

reieptare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~tări / E: reiepta] (Ltî; Trs) Refuz (1).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

reiepta, reiept, vb. I (înv.) a respinge, a refuza.

Intrare: reieptare
reieptare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • reieptare
  • reieptarea
plural
  • reieptări
  • reieptările
genitiv-dativ singular
  • reieptări
  • reieptării
plural
  • reieptări
  • reieptărilor
vocativ singular
plural