2 definiții pentru reieptare
Explicative DEX
reieptare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~tări / E: reiepta] (Ltî; Trs) Refuz (1).
Arhaisme și regionalisme
reiepta, reiept, vb. I (înv.) a respinge, a refuza.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: reieptare
reieptare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||