9 definiții pentru refuzat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

refuzat, ~ă a [At: CĂLINESCU, S. 44 / Pl: ~ați, ~e / E: refuza] Respins.

refuza [At: CR (1831), 551/32 / S și: ~usa / Pzi: refuz / E: fr refuser] 1 vt(a) A nu accepta ceva ce ți se oferă. 2 vt A nu acorda ceva ce ți se cere. 3 vt A nu consimți la ceva. 4 vt (Ccd) A se priva de ceva. 5 vr A scăpa de ceva. 6 vr A se eschiva (3).

REFUZÁ, refuz, vb. I. Tranz. A respinge (ceva sau pe cineva), a nu accepta, a nu primi ceva ce ți se oferă. ♦ A nu da ceva ce ți se cere, a nu consimți la ceva, a nu voi să faci ceva. ♦ (Construit cu dativul) A se priva de ceva, a renunța la ceva. – Din fr. refuser.

REFUZÁ vb. I. 1. tr. A nu primi, a nu accepta, a respinge (ceva). ♦ A nu da (ceva ce ți s-a cerut). ♦ A se priva de ceva, a renunța la ceva. 2. intr. (Mar.; despre vânt) A se roti spre prora navei. [P.i. refúz. / < fr. refuser].

A REFUZÁ refúz tranz. 1) (oferte, solicitări etc.) A nu consimți să primească; a respinge. ~ ajutorul cuiva. 2) (urmat de o propoziție complementară cu verbul la conjunctiv) A considera inacceptabil pentru sine; a nu accepta. Refuză să participe. 3) A renunța la ceva; a se priva de ceva. Își refuză orice plăcere. /<fr. refuser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

refuzá vb., ind. prez. 1 sg. refúz, 3 sg. și pl. refúză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

REFUZÁ vb. 1. a respinge, (livr.) a denega, (înv.) a apăra, a lepăda, a tăgădui. (~ ajutorul ce i se cere.) 2. v. recuza. 3. v. renunța.

REFUZÁ vb. v. eschiva, fugi, scăpa, sustrage.

A refuza ≠ a accepta, a admite, a aproba, a primi

Intrare: refuzat
refuzat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • refuzat
  • refuzatul
  • refuzatu‑
  • refuza
  • refuzata
plural
  • refuzați
  • refuzații
  • refuzate
  • refuzatele
genitiv-dativ singular
  • refuzat
  • refuzatului
  • refuzate
  • refuzatei
plural
  • refuzați
  • refuzaților
  • refuzate
  • refuzatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)