O definiție pentru recluzionare
Explicative DEX
RECLUZIONA vb. refl. a se retrage din lume, a trăi izolat. (< recluzi/une/ + -ona)
Intrare: recluzionare
recluzionare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||