O definiție pentru rebegire
Explicative DEX
rebegire sf [At: POLIZU / E: rebegi] (Rar) 1-2 Rebegeală (1-2).
Intrare: rebegire
rebegire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||