O definiție pentru reîmpăca


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

a (se) reîmpăcá vb., ind. prez. 1 sg. reîmpác, 3 sg. și pl. reîmpácă; conj. prez. 3 sg. și pl. reîmpáce

Intrare: reîmpăca
verb (VT71)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • reîmpăca
  • reîmpăcare
  • reîmpăcat
  • reîmpăcatu‑
  • reîmpăcând
  • reîmpăcându‑
singular plural
  • reîmpa
  • reîmpăcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • reîmpac
(să)
  • reîmpac
  • reîmpăcam
  • reîmpăcai
  • reîmpăcasem
a II-a (tu)
  • reîmpaci
(să)
  • reîmpaci
  • reîmpăcai
  • reîmpăcași
  • reîmpăcaseși
a III-a (el, ea)
  • reîmpa
(să)
  • reîmpace
  • reîmpăca
  • reîmpăcă
  • reîmpăcase
plural I (noi)
  • reîmpăcăm
(să)
  • reîmpacăm
  • reîmpăcam
  • reîmpăcarăm
  • reîmpăcaserăm
  • reîmpăcasem
a II-a (voi)
  • reîmpăcați
(să)
  • reîmpacați
  • reîmpăcați
  • reîmpăcarăți
  • reîmpăcaserăți
  • reîmpăcaseți
a III-a (ei, ele)
  • reîmpa
(să)
  • reîmpace
  • reîmpăcau
  • reîmpăca
  • reîmpăcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)