răstoace vt [At: CANTEMIR, HR. 8 / Pzi: răstoc / Ps: răstorsei / Par: răstors / E: răs + (în)toarce] 1 (Rar; cu pronumele în dativ) A se răzbuna (pentru o insultă, pentru o nedreptate etc.). 2 (Îvr) A lua cu forța. 3 (Fig) A transpune. 4 A da cuiva înapoi și în cantitate mai mare cele primite.