opțiuni
  • info
O definiție pentru răschirare

Explicative DEX

RĂSCHIRA vb. I v. rășchira.

Intrare: răschirare
răschirare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răschirare
  • răschirarea
plural
  • răschirări
  • răschirările
genitiv-dativ singular
  • răschirări
  • răschirării
plural
  • răschirări
  • răschirărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

rășchira, rășchirverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) întinde în lături. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Stai să vezi, bădie Zaharia! se pregăti de povestit, rășchirînd puțin un picior înainte. C. PETRESCU, R. DR. 62. DLRLC
    • format_quote Se opri în mijlocul ogrăzii... își rășchiră picioarele, își trînti mîinile în șolduri. REBREANU, I. 27. DLRLC
    • format_quote intranzitiv [Turtureaua] rășchiră din cioc, Ca puicuța din mijloc. SEVASTOS, C. 121. DLRLC
    • format_quote În capătul bățului de fildeș se rășchira o gheară. DUMITRIU, N. 66. DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv A (se) răsfira, a (se) împrăștia. DEX '09 DLRLC
    sinonime: răsfira împrăștia antonime: grămădi
    • format_quote Tăcu deodată și începu să se plimbe cu pași mari prin casă, rășchirîndu-și mînios cu degetele barba și mustățile cărunte. SADOVEANU, O. III 110. DLRLC
    • format_quote Răschirîndu-se toți ai săi... fugi la Constantinopol. BĂLCESCU, O. II 50. DLRLC
    • format_quote figurat Pictorul măiestru, temîndu-se a răschira interesul... nu s-a ispitit a înfățișa cerbul în lupta sa disperată cu cînii. ODOBESCU, S. III 136. DLRLC
  • 3. tranzitiv Rășchia. DEX '09 DLRLC
    sinonime: rășchia
    • format_quote Fata tort rășchiră, Fuse pline-nfiră Și-nfirînd oftează. COȘBUC, P. II 143. DLRLC
etimologie:
  • cf. răsfira DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.