3 definiții pentru pătuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PĂTUI ~ie n. v. PĂTUC. /pat + suf. ~ui
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PĂTUI s. v. pătuc, pătuț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
pătui2, pătuiesc, vb. IV (reg.; despre lemne) a așeza, a aranja, a potrivi, a stivui.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: pătuit
pătuit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
pătuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)