O definiție pentru păsătuire
Arhaisme și regionalisme
păsătui, pers. 3 sg. păsătuiește, vb. IV (reg.) a ninge cu mielușei (cu mici particule sferice).
Intrare: păsătuire
păsătuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||